Gradina Maicii Domnului

Ca sa aflam cum a ajuns Sfantul Munte Athos sa fie denumit Gradina Maicii Domnului, trebuie sa facem o calatorie inapoi in timp.

 

Dupa cum spune traditia, Maica Domnului impreuna cu Sfantul Ioan Evanghelistul, calatorind pe mare in jurul Athosului, au intampinat o furtuna naprasnica si au fost nevoiti sa traga la tarm, in locul unde astazi se afla Manastirea Iviron.

 

Minunandu-se de peisajul locului, Maica Domnului a cerut Fiului Sau, sa-i ofere Muntele in dar. S-a auzit atunci un glas, care spunea: „Sa fie locul acesta mostenire si gradina Ta si Rai si liman mantuitor pentru cei care vor sa se mantuiasca.”  Deoarece locul acesta era potrivit pentru nevointele ascetice, inca din perioada bizantina timpurie, Athosul a devenit un punct de atractie pentru multi din cei care doreau vietuirea monahala. Astfel, poporul a numit aceasta regiune Sfantul Munte si foarte repede denumirea aceasta a fost oficializata de catre Imparatul Constantin al IX-lea Monomahul, printr-un hrisov special din secolul al XI-lea.

 

Purtarea de grija a imparatilor nu se va vedea numai in contributia lor la intemeierea si construirea manastirilor, ci si in protejarea continua a intregii regiuni. Imparatul Vasile I, printr-un hrisov emis la anul 885 d. Hr., a hotarat ca in Athos sa locuiasca numai monahii, indepartand pe ciobanii si mirenii care frecvent patrundeau fara voie in Gradina Maicii Domnului.Iar Alexie I Comnenul, pentru a asigura linistea necesara care constituie premisa a nevointei monahale, tot printr-un hrisov, a interzis intrarea in Sfantul Munte a oricarei fiinte de gen feminin.

 

In Sfantul Munte functioneaza douazeci de manastiri, toate cu viata monahala de obste. Autoritatea decizionala in fiecare Manastire este exercitata de Sfatul Batranilor (Gerontia) iar autoritatea executiva este exercitata de Staret, care este de obicei si parintele duhovnicesc al manastirii. Staretul este ales pe viata dintre monahii care au implinit cel putin sase ani de la tunderea in monahism. Staretul este ajutat in lucrarea sa de Consiliul staretesc care este alcatuit din doi sau trei membri, alesi de Sfatul Batranilor pentru un an.

 

In ceea ce priveste autoritatea centrala a Sfantului Munte, conform Cartei Sfantului Munte din 1924, autoritatea decizionala este exercitata de Sfanta Sinaxa, alcatuita din douazeci de membri, fiecare manastire fiind reprezentata de staretul sau sau de un delegat al acestuia. Sfanta Sinaxa se intruneste de doua ori pe an pentru a vota diferite hotarari canonice. In situatii de criza, este convocata Sinaxa dubla, formata din patruzeci de membri, cate doi reprezentanti de la fiecare manastire. Autoritatea administrativa este exercitata de Sfanta Chinotita, iar autoritatea executiva de Sfanta Epistasie. Sfanta Chinotita  este formata din douazeci de membri, cate un reprezentant din fiecare manastire. Acestia locuiesc pentru un an, cat dureaza mandatul lor, la Karies, capitala Sfantului Munte. Sfanta Epistasie este alcatuita din patru membri, conform impartirii celor douazeci de manastiri in patru grupe (tetrade). Dintre aceste persoane, reprezentantul manastirii care este prima in ordinea manastirilor – exista o ordine consfintita istoric a tuturor celor douazeci de manastiri -, prezideaza Sfanta Epistasie si se numeste „Prim-epistat”. Mandatul acestui organism este de un an.

 

Sfantul Munte este regiune autonoma a statului grec, conform Constitutiei Greciei si Cartei Sfantului Munte.

In Karies isi are resedinta guvernatorul civil al Sfantului Munte, care se subordoneaza Ministerului Afacerilor Externe si este responsabil pentru aplicarea Cartei Sfantului Munte si in general pentru ordinea si siguranta intregului tinut.

 

Mostenirea culturala a Sfantului Munte nu se limiteaza numai la minunatele monumente de arhitectura si la odoarele unice ale sfintelor manastiri, schituri si chilii, ci se extinde si asupra mediului natural de negrait si unic care inconjoara sfintele manastiri.

 

Republica athonita detine un mediu natural virgin si de o frumusete unica, avand drept specific principal ecosistemele cu o varietate mare de plante, cu un mozaic de plante de semi-pustiu, de tip mediteraneean, sub-continental, continental-mediteraneean subalpin si alpin, si de animale. Toate aceste se dezvolta intr-un mediu natural primar, unde nu a ajuns interventia nejustificata a omului.

Monahii nu au alta sursa de recreere decat contemplarea elementelor nealterate ale naturii, ale cerului, ale marii si ale muntelui. Elementul specific principal este bogata sa vegetatie. Un procent de 98% din suprafata Sfantului Munte este acoperit de diferite plante. Din aceasta cauza regiunea este frecvent numita „paradis botanic”. Astazi numarul plantelor cunoscute ajunge la 1.118 de specii, 90 subspecii si 194 de variatiuni care tin de 503 genuri si 96 familii de plante. Aceasta vegetatie bogata se datoreaza  multor factori, dintre care cei mai importanti sunt: pozitia geografica a peninsulei, patrunderea foarte adanca a peninsulei in mare, pamantul de munte, altitudinile foarte mari, clima favorabila, pamantul foarte roditor si lipsa animalelor de pascut.

 


Spune-ti opinia

Nota: Codul HTML este citit ca si text!